Stațiunea Lipova a funcționat ca unitate de tratament încă din 1892. La început, procedurile erau simple: cinci vane de lemn alimentate cu apă minerală transportată cu ciuberele și încălzită la 32–34°C.
Atractivitatea stațiunii era dată de:
• climatul blând, cu influențe sub-mediteraneene și oceanice,
• pădurea și parcul,
• apropierea de Mureș,
• peisajele și atmosfera de odihnă,
• apele minerale folosite în tratamente.
Valoarea terapeutică a stațiunii era recunoscută pentru afecțiuni cardiovasculare, circulatorii, ginecologice, locomotorii, endocrine, gastrite, afecțiuni hepatice și alte indicații medicale.
După 1990, activitatea balneară se restrânge treptat, iar în 1999 stațiunea se închide complet.
Astăzi, moștenirea acestui trecut rămâne vie prin apa Lipova, cunoscută local și sub denumirea de “apa acră” sau Borviz de Lipova.