Sub piatră, în adâncuri, timpul curge altfel.

STATIUNEA BALNEOCLIMATERICA – 1892-1999
DESCOPERIREA IZVORULUI – 1818
PRIMII ANI DE EXPLOATARE – 1906 – 1925
RENASTEREA BRANDULUI – 1978 – prezent

STATIUNEA BALNEOCLIMATERICA – 1892-1999

Stațiunea Lipova funcționează ca unitate de tratament încă din 1892. La început, procedurile erau simple: cinci vane de lemn alimentate cu apă minerală transportată cu ciuberele și încălzită la 32–34°C.
Atractivitatea stațiunii era dată de:
• climatul blând, cu influențe sub-mediteraneene și oceanice,
• pădurea și parcul,
• apropierea de Mureș,
• peisajele și atmosfera de odihnă,
• apele minerale folosite în tratamente.
Valoarea terapeutică a stațiunii era recunoscută pentru afecțiuni cardiovasculare, circulatorii, ginecologice, locomotorii, endocrine, gastrite, afecțiuni hepatice și alte indicații medicale.
După 1990, activitatea balneară se restrânge treptat, iar în 1999 stațiunea se închide complet.
Astăzi, moștenirea acestui trecut rămâne vie prin apa Lipova, cunoscută local și sub denumirea de “apa acră” sau Borviz de Lipova.

DESCOPERIREA IZVORULUI – 1818

Apele minerale carbogazoase de la Lipova sunt menționate pentru prima dată în 1818, când au fost observate de ciobanii aflați în transhumanță. Opriți câteva nopți la marginea unei păduri, aceștia au găsit o sursă arteziană și au descris apa drept „acra” – o reacție firească la conținutul ridicat de dioxid de carbon natural. Astfel începe istoria documentată a unuia dintre cele mai valoroase izvoare minerale din vestul țării.

PRIMII ANI DE EXPLOATARE – 1906 – 1925

Primele foraje controlate au loc între 1906 și 1925, când sunt realizate cinci puțuri la adâncimi de 25–35 de metri. Între 1923 și 1925, documentele vremii menționează o activitate intensă: aproximativ 83.000 de sticle se îmbuteliau zilnic, confirmând deja potențialul industrial al sursei. Până în anii ’60, se adaugă noi foraje, ajungându-se la un total de treisprezece. Majoritatea izvoarelor furnizau apă carbogazoasă natural, bogată în dioxid de carbon, bicarbonat, sulfați, sodiu, clor, fier, potasiu, magneziu și calciu — compoziția care definește și astăzi gustul specific al apei Lipova.

RENASTEREA BRANDULUI – 1978 – prezent

Apa minerală Lipova are o tradiție recunoscută internațional. În 1928 primește statutul de Furnizor al Casei Regale a României, o confirmare a calității sale excepționale. De-a lungul deceniilor, fabrica de îmbuteliere a trecut prin multiple modernizări — de la liniile pentru sticle de 1 litru cu capac metalic, până la infrastructura de astăzi, care folosește ambalaje din plastic parțial reciclat. Începând cu 2023, noul acționariat își propune nu doar continuarea tradiției, ci și conservarea patrimoniului hidromineral al Lipovei, precum și repunerea brandului în centrul valorilor locale: autenticitate, calitate și responsabilitate față de sursă.

Localizare


46.079239804088196, 21.69097586795527


Tip de sol: roci sedimentare + calcar.

Compoziția apei este generată de magma care provine din rocile eruptive.

Zăcământul se află la contactul Câmpiei de Vest cu dealurile Lipovei, pe terasa inferioară a Muresului.

Filtrare naturală

Dioxidul de carbon din apa Lipova provine dintr-o vatră magmatică aflată în profunzime. Deasupra ei se află formațiuni calcaroase cretacice, dispuse transgresiv și discordant, așezate peste un fundament cristalin situat la 150–160 m adâncime.


Acest ansamblu geologic formează două tipuri principale de acvifere:

  1. Acviferul freatic (superficial)
    ⦁ Alimentat direct din precipitații.
    ⦁ Are o mineralizare redusă.
    ⦁ Pe măsură ce apa înaintează spre suprafață, pierde treptat dioxidul de carbon prin rocile permeabile.
    ⦁ Rezultă o apă mai „ușoară”, cu acidulare scăzută.
  1. Acviferul de adâncime medie (multistrat)
    ⦁ Formate din depozite stratificate și lentile impermeabile.
    ⦁ Aceste structuri rețin dioxidul de carbon, împiedicând pierderea gazului pe traseu.
    ⦁ Apa rămâne mai acidulată, cu mineralitate naturală stabilă.

Apa minerală Lipova are o compoziție naturală echilibrată, formată prin filtrare lentă prin straturi de rocă sedimentară și calcar. Conținutul stabil de calciu și magneziu oferă apei structură și o textură catifelată, în timp ce bicarbonatul contribuie la echilibrarea pH-ului și la gustul rotund. Prezența moderată a sodiului menține claritatea gustativă, iar reziduul sec reflectă bogăția minerală naturală a sursei. Profilul final este unul constant, rezultat exclusiv din geologia zonei, fără intervenții sau ajustări artificiale.

Note degustare Somelier Ana Maria Drăgoescu

Dacă varianta Light este tăcerea izvorului, Carbo este ecoul său în piatră. Ambele reprezintă aceeași origine, însă exprimă două temperamente ale aceleiași surse: introspecția și expresivitatea. Apa minerală naturală Light este câștigătoarea prin notele de eleganță liniștită. Vizual este o apa cristalină, cu reflexe ușor albăstrui, manifestare a mineralității moderate.

Claritatea denotă stabilitate fizico-chimică. Olfactiv cu tenta discreta, aproape timida, cu note de rocă sedimentară după ploaie, cu o amprentă ușoară de pământ mineralizat. Gustativ cu atac moale, fluid, cu o mineralitate liniară.

Calciul oferă senzația de structură având efect similar “șlefuirii”, magneziul rotunjește gustul, aducând o impresie catifelată, sodiul, fiind în concentrație mică, oferă corp subtil, iar potasiul apare final, cu o nuanță ușor vegetală. Textura este una suplă, curată, cu un “fir de aciditate” (rezultat al CO2 rezidual) care o ține activă în palat, iar postgustul este mediu 5–6 secunde, dominat de impresia de apă “tăcută”, echilibrată, cu mineralitate blândă.


Note degustare Somelier Silvia Ștefanucă-Șerban

Profilul gustativ al apei Lipova este unul excepțional. Deși varianta Carbo rămâne preferata mea, ambele expresii ale sursei se disting prin delicatețe și profunzime. Profunzimea este dată de corpolența minerală, iar structura provine dintr-un echilibru al mineralelor cu adevărat rar.

Olfactiv, deși este o apa pură, se pot distinge note curate de mineralitate și piatră udă. Gustativ, pe palatul meu, Lipova se dezvăluie mai întăi că o apă echilibrată, mătăsoasă, aproape lăptoasă – o textură conferită de cantitatea de HCO3. Primul mineral resimțit este calciul, cu o ușoară tentă amăruie, rapid echilibrat de percepția magneziului, care aduce finețe și eleganță. Pentru mine, potasiul este surpriza acestei ape, un mineral care îi conferă o ușoară notă dulce.

Postgustul este curat, lung, de aproximativ 7–9 secunde, cu mineralitate pronunțată și aciditate medie.


@